Domnul Isus ca templu

3. Citeşte Ioan 2:19-21. De ce asociază Domnul Isus trupul Său cu templul? (Vezi şi Ioan 1:14.)

În Evanghelia lui Ioan întâlnim, printre altele, şi ideea că venirea lui Isus inaugurează un „templu” mai bun. Referirile la cortul întâlnirii apar încă din Ioan 1:14. Astfel, Isus este Cuvântul care „a locuit” printre oameni, iar oamenii au văzut „slava” Sa. Verbul grecesc „a locuit” (skenoo) provine din substantivul „cort” (skene); aşadar, când spune despre Isus că a locuit printre noi, Ioan are în minte locuirea într-un cort şi nu într-o casă. În acest context, cuvântul „slavă” ne trimite cu gândul la slava lui Dumnezeu care a umplut sanctuarul din pustie (Exodul 40:34,35), precum şi Templul lui Solomon cu ocazia inaugurării lui (2 Cronici 7:1-3). Aşadar, când a venit pe pământ ca om, Hristos a împlinit făgăduinţa lui Dumnezeu de a locui printre oameni.

După cum arată textele de mai sus, Isus a declarat că trupul Său este templul, referindu-Se la încheierea valabilităţii templului pământesc după moartea Sa (Ioan 2:19-21; Matei 27:51). De asemenea, El a mai afirmat despre Sine că este Pâinea vieţii (Ioan 6:35) şi Lumina lumii (Ioan 8:12), arătând, probabil, spre pâinea de pe masa pentru punerea înainte şi spre sfeşnic, două lucruri care se aflau în sanctuarul de pe pământ. O referire clară la sanctuar este apelativul de „Miel al lui Dumnezeu” pe care îl foloseşte Ioan Botezătorul (Ioan 1:29).

„Toţi aceia care au slujit în sanctuar au fost învăţaţi fără încetare despre intervenţia lui Hristos în favoarea neamului omenesc. Serviciul acesta a fost plănuit pentru a crea în fiecare inimă dragoste faţă de Legea lui Dumnezeu, care este Legea Împărăţiei Sale. Jertfele trebuiau să fie o pildă despre dragostea lui Dumnezeu descoperită în persoana lui Hristos, în Jertfa care suferă şi moare, care a luat asupra Sa păcatul de care era vinovat omul, Cel Nevinovat făcându-Se păcat pentru noi.” – Ellen G. White, Solii alese, cartea 1, p. 233

Fiindcă avem o natură păcătoasă, ne este uşor să credem că Dumnezeu este supărat pe noi. Cum ne ajută descoperirea iubirii lui Dumnezeu prin viaţa şi moartea lui Isus să înţelegem că Dumnezeu ne iubeşte în ciuda defectelor noastre? Cum ar trebui să ne încurajeze acest gând să câştigăm biruinţa asupra eului nostru?

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.