Răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic. (Iacov 1:4)
Credinţă” – cuvânt pe care mulţi îl folosesc, dar nimeni nu ştie să-l explice foarte bine. Ce-ar trebui să însemne ea? Să spui că eşti devotat cuiva? Să simţi ceva special? Să faci ceva aparte? Credinţa are de-a face cu cel care o are sau cu cel către care se îndreaptă? Credinţa este pentru oricine sau doar pentru privilegiaţi? Iar privilegiaţii ar fi cei cu bani sau ar trebui să aibă alte calităţi? Care ar fi acelea?
Credinţa pe care-o aşteaptă Dumnezeu la sfârşitul timpului este cea a lui Iacov. El nu a biruit pentru că era bogat, deştept, frumos, bun orator, mare binefăcător al săracilor. Cuvântul inspirat spune: „Toţi cei care se vor prinde de făgăduinţele lui Dumnezeu aşa cum s-a prins el şi vor fi hotărâţi şi perseverenţi cum a fost el vor reuşi aşa cum a reuşit el.” (TV, p. 511)
Cu alte cuvinte, credinţa înseamnă să ştii ce oferă Dumnezeu şi să vrei să iei pentru tine tot ce are El pus deoparte pentru fiii Săi. Credinţa mai înseamnă să fii convins că nu-L doreşti decât pe Dumnezeu şi că te dedici complet cauzei Lui, indiferent câte sacrificii ar cere aceasta de la tine. Credinţa mai înseamnă să rămâi hotărât, în ciuda tuturor ispitelor din prezent şi a presiunilor din viitor. Şi, nu în ultimul rând, credinţa înseamnă să te raportezi la El cu insistenţă; nu doar pentru a primi ce-ţi este necesar, ci şi pentru a afla planurile în care eşti inclus, astfel încât istoria acestui pământ să ajungă la un deznodământ.
Credinţa nu ţine cont de oboseală, pentru că primeşte putere de la Dumnezeu; nu ia în seamă foamea, pentru că Tatăl ceresc a promis că va suplini orice lipsă. Şi, mai presus de toate, credinţa generează răbdare, acea răbdare care nu ţine cont de amânare, de întârziere, de aparenţa că eşti învins.
Cunoscutul poet şi filosof indian Rabindranath Tagore, primul laureat neeuropean al Premiului Nobel pentru Literatură, a definit credinţa astfel: „Credinţa este pasărea care simte lumina chiar atunci când zorii sunt cufundaţi încă în întuneric.”
Bianca Timşa-Stoicescu, redactor, Radio Vocea Speranţei