Pe măsură ce ne apropiem mai mult de Domnul Isus, ne apropiem mai mult unii de alţii şi privim lucrurile din perspectivă spirituală. Duhul Sfânt ne dă capacitatea de a ne raporta altfel la ceilalţi. Prin prisma harului lui Hristos, acum vedem altfel lucrurile mărunte care altădată ne deranjau. Vechile simţăminte de antipatie sunt abandonate în lumina strălucitoare a îndurării Sale. Pe cât posibil, vechile certuri şi dispute sunt înlăturate, iar barierele sunt dărâmate. Relaţiile dintre noi sunt vindecate prin Evanghelie.
În Ziua Cincizecimii, când Duhul Sfânt a fost revărsat pe deplin peste ucenici, atitudinea lor unul faţă de altul s-a schimbat radical. În lumina care vine de la cruce, ei s-au privit altfel unii pe alţii.
„Fiecare creştin vedea în fratele său o descoperire a iubirii şi a bunăvoinţei divine. Un singur interes îi stăpânea pe toţi; un singur subiect însufleţitor le absorbise pe toate celelalte. Năzuinţa credincioşilor era să descopere asemănarea cu caracterul lui Hristos şi să lucreze pentru extinderea Împărăţiei Sale.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, p. 48
5. Ce practici ale creştinilor au favorizat unitatea bisericii din primul secol? Cum au reuşit ele să instaureze şi să menţină armonia dintre ei? Matei 18:16-20; Faptele 1:14; 12:5,12; 6:7; Matei 28:16-20.
Nu este suficient să ne dorim unitatea şi să sperăm că ea se va realiza. Membrii bisericii din Noul Testament au făcut mai mult decât atât: ei s-au rugat împreună şi au stat de vorbă; au studiat Cuvântul lui Dumnezeu împreună şi au dat mărturie despre credinţa lor. Rugăciunea, studiul Bibliei şi mărturia personală sunt factorii-cheie care generează, favorizează şi susţin unitatea bisericii. Când ne rugăm unii pentru alţii, relaţiile dintre noi sunt mai apropiate. Când participăm la lucrarea de evanghelizare ne simţim mai uniţi, mai strâns legaţi unii de alţii. Biserica vie, dinamică, unită şi revigorată este biserica ai cărei membri se roagă împreună, studiază Cuvântul lui Dumnezeu şi lucrează pentru comunitatea în care se găsesc.
Ce forţe ameninţă unitatea bisericii tale locale sau chiar unitatea bisericii, în ansamblu? De ce este important să identificăm aceste forţe şi să ştim cum să le abordăm?