Duhul Sfânt a avut un rol însemnat în toate aspectele vieţii Domnului Isus. Naşterea Sa a fost posibilă datorită Duhului Sfânt. De asemenea, El a fost „uns cu Duhul Sfânt şi cu putere” la botez, la începutul lucrării Sale (Matei 1:20; 3:16,17; Faptele 10:34-38). După aceea, pe parcursul vieţii Sale, El a împlinit mereu voia Tatălui (Ioan 8:29; Evrei 10:7).
7. Citeşte Filipeni 2:5-8. Ce aspecte ale vieţii pline de Duh Sfânt sunt amintite în această descriere a Domnului Isus?
Acela care avea chipul lui Dumnezeu „S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi” de privilegiile şi de prerogativele pe care le avea ca egal al lui Dumnezeu şi a devenit „rob”. El a fost rob în sensul că S-a supus complet voinţei Tatălui: „S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce” (Filipeni 2:8). Prin viaţa Sa, Domnul Isus ne-a arătat ce înseamnă o viaţa plină de Duh Sfânt: o viaţă de ascultare de bunăvoie şi de supunere smerită faţă de voinţa Tatălui, o viaţă de rugăciune, devotată slujirii şi misiunii, o viaţă caracterizată de dorinţa înflăcărată de a-i vedea pe alţii mântuiţi în Împărăţia lui Dumnezeu.
Apostolul Pavel afirmă că ucenicii Domnului au primit „harul şi apostolia” ca să aducă „pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei, pe toate neamurile” (Romani 1:5). Pe de altă parte însă, neamurile „se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire” (Romani 2:8).
8. În Romani 6:15-23, Pavel foloseşte două expresii contrastante: „robi ai păcatului” şi „robi ai neprihănirii”. De asemenea, în Romani 8:12-17, el vorbeşte despre „un duh de robie” şi „un duh de înfiere”. Ce înseamnă aceste expresii în lumina experienţei tale cu Domnul, cu credinţa, cu lupta împotriva păcatului şi cu eforturile de a fi plăcut înaintea Sa?