4. Citeşte Zaharia 3. Ce referiri se fac aici la Evanghelie?
Cu excepţia capitolului 53 din Isaia, niciun alt pasaj din Vechiul Testament nu dezvăluie în mai mare măsură ca acesta adevărul că mântuirea este numai prin credinţă. În această viziune, marele-preot Iosua trebuie să dea socoteală pentru acuzaţiile aduse de Satana. Acuzaţiile sunt valabile şi în dreptul întregului popor pe care Iosua îl reprezintă. Numele Iosua înseamnă „Domnul mântuieşte” (Matei 1:21) şi este o altă scriere a numelor proprii Iehoşua, Ieşua sau Ioşua, din care provine şi numele Isus.
Textul spune că Satana stă la dreapta lui Iosua. În Biblie, poziţia aceasta exprimă ideea de apărare şi de protecţie. Psalmistul spune: „Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei. Când este El la dreapta mea, nu mă clatin” (Psalmii 16:8; vezi şi Psalmii 44:3). Însă aici, Satana face exact opusul (Psalmii 109:6). În timp ce Iosua mijloceşte înaintea lui Dumnezeu pentru popor, Satana îl acuză, scoţându-i la iveală păcatele.
Domnul respinge acuzaţiile, amintindu-i acuzatorului că El l-a ales deja pe Iosua şi că poporul Său a suferit deja pedeapsa deplină. Iosua şi rămăşiţa poporului au fost scoşi din robia lungă a Babilonului cum este scos un tăciune din jar (vezi Amos 4:11).
La porunca Îngerului Domnului, Iosua este dezbrăcat de hainele murdare, simbolul păcatelor poporului, este spălat şi îmbrăcat în haine noi, de sărbătoare, simbol al mântuirii şi al neprihănirii. În final, Iosua primeşte îndemnul de a împlini voia lui Dumnezeu şi de a umbla în căile Sale, pentru a se putea bucura de multele Sale binecuvântări.
„Marele-preot nu se poate apăra nici pe sine şi nici pe poporul său de acuzaţiile lui Satana. El nu pretinde că Israel este nevinovat. Îmbrăcat în haine
murdare, care simbolizează păcatele copiilor lui Israel pe care el le poartă ca reprezentant al lor, Iosua stă înaintea Îngerului, mărturisind vinovăţia lor, dar arătând spre pocăinţa şi umilinţa lor şi încrezându-se în mila unui Răscumpărător care iartă păcatele. Prin credinţă, el cere împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, p. 583, 584.
Între făgăduinţele acestea, este şi cea referitoare la atribuirea neprihănirii Domnului Hristos.
Gândeşte-te cum ar fi să stai înaintea lui Dumnezeu îmbrăcat în haine murdare. Ce mare speranţă găsim în acest pasaj? Cum ne putem însuşi această speranţă şi cum putem demonstra că o avem în sufletul nostru?