„Dacă ar fi cunoscut tot ce avusese privilegiul să cunoască şi ar fi luat seama la lumina pe care i-o trimisese Cerul, cetatea [Ierusalim] ar fi putut să rămână în picioare în mândria prosperităţii, împărăteasa naţiunilor, liberă în puterea dată de Dumnezeu. La porţile sale, n-ar fi stat ostaşi înarmaţi. […] Soarta fericită care ar fi binecuvântat Ierusalimul, dacă L-ar fi primit pe Răscumpărătorul lui, s-a înfăţişat înaintea Fiului lui
Dumnezeu. El a văzut că, prin El, cetatea ar fi putut să fie vindecată de dureroasa ei boală, ar fi fost eliberată din sclavie şi ar fi fost întărită ca o puternică metropolă a pământului. De pe zidurile ei, porumbelul păcii ar fi zburat la toate naţiunile. Ea ar fi fost diadema plină de slavă a lumii.” – Ellen G. White, Hristos, lumina lumii, p. 577
Întrebări pentru discuţie
1. Dacă vrei să afli mai multe despre suferinţa profeţilor lui Dumnezeu, citeşte din cartea Schiţe din viaţa mea de Ellen G. White. Ce ai descoperit despre încercările şi truda cu care se confruntă mesagerii credincioşi ai lui Dumnezeu?
2. Este atât de uşor să ne lăsăm absorbiţi de formele religiei, de tradiţiile şi de ceremoniile ei! În ele însele, nu sunt rele, dar ce se întâmplă atunci când ele devin un scop în sine şi nu un mijloc care ne arată ce înseamnă să fii în mod real un copil al lui Dumnezeu?
3. Meditează mai mult la ideea întrupării, la ideea că Dumnezeul Creator a luat asupra Sa trupul uman. Un teolog medieval scria: „Păstrând tot ce era, Hristos a luat asupra Sa ceea ce nu era”, adică natura noastră umană. Gândeşte-te ce ne descoperă acest adevăr uimitor despre dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Ce sentimente ar trebui să ne inspire acest gând?