3. Ce păcate ale poporului sunt condamnate în Mica 2:1-11 şi Mica 3?
„Venirea lui Ahaz la tron i-a adus pe Isaia şi pe tovarăşii lui în faţa unei situaţii mai rele decât oricare alta care existase vreodată în ţara lui Iuda. Mulţi dintre cei care se împotriviseră cândva influenţei seducătoare a practicilor idolatre au fost convinşi acum să se închine zeităţilor păgâne. Prinţii din Iuda s-au dovedit necredincioşi însărcinării lor; s-au ridicat proroci mincinoşi cu solii ca să-i rătăcească şi chiar unii dintre preoţi, pentru plată, dădeau învăţături greşite. Totuşi fruntaşii în această apostazie păstrau formele închinării la adevăratul Dumnezeu şi pretindeau să fie socotiţi ca făcând parte din poporul lui Dumnezeu.
Prorocul Mica, cel care a dat mărturie în acele vremuri tulburi, spunea că păcătoşii din Sion, în timp ce susţineau că «se sprijină pe Domnul» şi huleau, fălindu-se: «Nu este oare Domnul în mijlocul nostru? Nu ne poate atinge nicio nenorocire», continuau să clădească «Sionul cu sânge şi Ierusalimul cu nelegiuire» (Mica 3:11,10).” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, p. 322
Una dintre problemele constante ale poporului evreu deriva din ideea greşită că statutul lor special de popor al lui Dumnezeu – care se bucura de cunoaşterea Dumnezeului adevărat în contrast cu nebunia idolatriei păgâne (vezi Psalmii 115:4-9) – le oferea imunitate faţă de pedeapsa divină. Însă adevărul era că ei aveau să fie socotiţi vinovaţi de păcatele lor cu atât mai mult, cu cât aveau acest statut special. Domnul i-a avertizat în repetate rânduri că toate binecuvântările pe care le primeau, ocrotirea şi prosperitatea lor depindeau de ascultarea de poruncile Sale: „Numai ia seama asupra ta şi veghează cu luare-aminte asupra sufletului tău, în toate zilele vieţii tale, ca nu cumva să uiţi lucrurile pe care ţi le-au văzut ochii şi să-ţi iasă din inimă; fă-le cunoscute copiilor tăi şi copiilor copiilor tăi” (Deuteronomul 4:9).
Suntem şi noi, adventiştii, expuşi pericolului de a ne înşela cu gândul că, având atât de multă lumină, nu vom fi traşi la răspundere pentru faptele noastre?