Citiţi paragrafele de mai jos şi discutaţi despre clarificările pe care ele le aduc mesajului transmis de cartea lui Iona.
„Oricând sunt în nevoie, copiii lui Dumnezeu au privilegiul preţios de a apela la ajutorul Său. Nu contează dacă locul unde se află este nepotrivit, căci urechea milei lui Dumnezeu este deschisă la strigătul lor. Oricât de pustiu şi de întunecat ar fi locul acela, el va fi transformat într-un adevărat templu de către copilul lui Dumnezeu aflat în rugăciune.” – Ellen G. White, Comentariul biblic AZŞ, vol. 4, p. 1003
„Tulburat şi umilit, neînstare să înţeleagă planul lui Dumnezeu în cruţarea cetăţii Ninive, Iona adusese totuşi la îndeplinire însărcinarea dată de a avertiza cetatea cea mare. Şi, cu toate că evenimentul prezis nu a avut loc, solia de avertizare era întru totul venită de la Dumnezeu. Ea a adus la îndeplinire scopul pe care Dumnezeu l-a avut în plan. Slava harului Său a fost descoperită printre păgâni.” – Idem, Profeţi şi regi, p. 272, 273
Întrebări pentru discuţie
1. Cartea lui Iona ne învaţă că Dumnezeu are stăpânire deplină asupra naturii. Imaginează-ţi că un prieten de-al tău a pierdut un membru al familiei în urma unui dezastru natural. Cum îi poţi explica faptul că Dumnezeu este încă la cârma lumii noastre, în ciuda dezastrelor naturale care produc atâtea pagube şi care curmă atâtea vieţi omeneşti?
2. Citeşte ultimul verset din Iona. Ce ne spune el despre responsabilitatea noastră de a duce Evanghelia în toate colţurile lumii?
3. În parabola robului nemilostiv (Matei 18:21-35), Isus Îl compară pe Dumnezeu cu un împărat care şi-a anulat hotărârea de a-l ierta de datorie pe un sclav şi l-a aruncat în închisoare. Îşi anulează vreodată Dumnezeu iertarea? Unii creştini susţin cu tărie că El nu-Şi anulează iertarea. Ce poziţie are biserica noastră faţă de acest subiect? Care sunt argumentele?
4. Pentru mulţi oameni din societatea secularizată, ideea ca un om să fie înghiţit de viu şi să trăiască într-un „peşte mare” pare să fie greu de luat în serios. Totuşi, după cum menţionam mai devreme, Isus a depus o mărturie clară despre veridicitatea acestei istorii. Cum ne ajută istoria lui Iona să înţelegem cât de îngustă şi de limitată este, de fapt, concepţia că nu există supranatural în realitate?