1. Ce ştim despre Iona? Iona 1
Nu avem multe date despre Iona şi despre familia din care provine. În 2 Împăraţi 14:25 se spune că el locuia în Nord, că a slujit ca profet în secolul al VIII-lea î.Hr. şi că a prezis extinderea teritorială a regatului Israel.
Ninive era una dintre cele trei mari cetăţi din Asiria. Era o cetate păgână, dar Dumnezeu este Stăpânul tuturor popoarelor şi toate popoarele trebuie să dea socoteală înaintea Sa (Amos 1 şi 2). De aceea, El l-a trimis pe slujitorul Său Iona pentru a-i avertiza pe locuitorii cetăţii de distrugerea ei iminentă. Porunca lui Dumnezeu: „Strigă împotriva ei” (Iona 1:2) este reluată în capitolul 3:1 sub forma: „Vesteşte… strigarea”, arătând că mesajul nu era de condamnare, ci de avertizare.
Cruzimea asirienilor era foarte cunoscută. Un secol mai târziu, profetul Naum descria cetatea Ninive ca fiind „cetatea vărsătoare de sânge, plină de minciună, plină de silnicie şi care nu încetează să se dedea la răpire!” (Naum 3:1). Iar Domnul l-a trimis pe Iona tocmai la acest popor crud. Mai întâi, profetul a refuzat chemarea şi a încercat să fugă spre vest, urcându-se într-o corabie care mergea la Tars. Probabil că fuga lui a fost motivată, printre altele, şi de frica de asirieni.
La început, călătoria pe mare a fost fără probleme, dar Domnul a făcut să sufle un vânt puternic pentru a-l învăţa pe Iona că nimeni nu se poate ascunde de El.
Iona a fugit de Dumnezeu, pentru că nu a vrut să facă voia Sa. Oamenii fug şi astăzi de Dumnezeu din diverse motive. Unii fug pentru că nu vor să-L cunoască personal. Alţii resping chiar şi ideea de Dumnezeu şi de mesaj din partea Sa. Motivele sunt variate, dar majoritatea fug de El ca să nu se mai simtă vinovaţi pentru viaţa pe care o trăiesc. Dacă tot nu există o Fiinţă Supremă în faţa căreia să fiu tras la răspundere, îşi spun ei, atunci de ce să nu fac tot ce-mi place? Chiar şi unii creştini refuză să răspundă atunci când Dumnezeu îi cheamă să facă un lucru pe care ei nu-l doresc, un lucru care este împotriva firii lor egoiste şi păcătoase.
2. Citeşte Psalmii 139:1-12. Care este mesajul?
Suntem noi conştienţi că Dumnezeu vede tot ce facem şi ne cunoaşte şi gândurile sau încercăm să alungăm din mintea noastră acest gând? Ne-am obişnuit cumva atât de mult cu ideea aceasta, încât nu-i mai dăm importanţă? Cum ar fi viaţa ta dacă ai fi permanent conştient că Dumnezeu îţi ştie toate gândurile?