1. Citeşte Ioel 1:1-12. Ce calamitate s-a abătut peste ţara lui Iuda?
Într-o societate agrară, profetul îi îndeamnă pe oameni să se teamă de pierderea recoltelor de cereale şi de fructe. Devastarea terenurilor agricole putea paraliza economia ţării pe o perioadă de mai mulţi ani. Pe lângă pierderea resurselor de hrană şi a copacilor care ofereau umbră şi lemn, exista şi pericolul eroziunii solului. Unii pomi fructiferi din Palestina au nevoie de douăzeci de ani pentru a aduce rod. Distrugerea terenurilor agricole şi despăduririle erau două tactici utilizate de armatele invadatoare pentru a-i pedepsi pe cei învinşi, provocându-le pagube din care să le fie imposibil să-şi revină rapid.
2. Citeşte Deuteronomul 28:38. Cum ne ajută acest text să înţelegem catastrofa care s-a abătut asupra lui Iuda?
Ioel utilizează patru denumiri distincte pentru lăcuste (Ioel 1:4) pentru a sublinia gravitatea şi extinderea calamităţii. Distrugerile produse de lăcuste au fost agravate şi de secetă. Toate recoltele s-au uscat, iar agricultorii erau disperaţi – nu mai aveau ce să mănânce sau să vândă, nu mai aveau nici măcar seminţe pentru semănături. O catastrofă de asemenea proporţii nu mai fusese până atunci şi era un eveniment despre care puteau să le povestească generaţiilor următoare. Faptul că nu mai avusese loc până atunci un dezastru de acest gen ne arată cât de gravă era situaţia.
Profetul anunţă şi distrugerea produselor specifice ţării: strugurii, grâul şi untdelemnul (Deuteronomul 14:23; 18:4). Grâul şi orzul sunt cerealele cele mai importante în Palestina. În Biblie, viţa-de-vie şi smochinii sunt simbolul vieţii paşnice, pline de binecuvântările lui Dumnezeu în Ţara Promisă (1 Împăraţi 4:25; Mica 4:4; Zaharia 3:10). Imaginea idilică a păcii şi a prosperităţii era aceea în care omul putea să stea liniştit sub viţa şi sub smochinul lui. Însă acum, pacea naţiunii era ameninţată de pedeapsa divină care avea să se abată asupra ei din cauza păcatelor.
Secerişul era o adevărată sărbătoare la israeliţi (Psalmii 4:7; Isaia 9:3). Ei primiseră pământul în dar de la Domnul, dar Stăpânul de drept era tot Dumnezeu. Îndatorirea lui Israel era să administreze cu credincioşie pământul. O altă îndatorire şi mai importantă era aceea de a I se închina lui Dumnezeu şi a asculta de El, fiindcă El le dăduse ţara în stăpânire.