8. Unii cercetători considerau că Dumnezeul descoperit în Vechiul Testament era aspru şi necruţător, în opoziţie totală cu Isus, Cel descoperit în Noul Testament. De ce este greşită această concluzie? Cum ne ajută mesajul din Osea 14 să demonstrăm că această concluzie este greşită? Ce ne descoperă acest capitol despre caracterul lui Dumnezeu şi despre dragostea pentru poporul Său?
Ultimul capitol din Osea este punctul culminant al mesajului proclamat de profet. Osea reia aici făgăduinţa că mântuirea lui Dumnezeu va avea ultimul cuvânt. La începutul capitolului, el îi cheamă din nou pe israeliţi să se lase de nelegiuire şi să se întoarcă la Dumnezeu. În îndemnul său, profetul le arată practic ce cuvinte ar trebui să rostească atunci când vin înaintea Domnului. Ei ar fi trebuit să Îl roage pe Dumnezeu să îndepărteze de la ei vinovăţia nelegiuirii. De asemenea, el le recomandă să renunţe la dependenţa de alte naţiuni şi să înlăture idolatria în întregime. În vremurile biblice, nimeni nu trebuia să se înfăţişeze înaintea Domnului cu mâna goală (Exodul 23:15). Poporul este îndemnat să nu aducă animale ca jertfă, ci cuvinte de căinţă reală ca dar de mulţumire.
Apoi, după această mărturisire a regretului, Dumnezeu avea să le răspundă cu o serie de făgăduinţe. Cea mai notabilă dintre ele este cea cu privire la vindecarea rănilor lor. Relaţia lui Dumnezeu cu Israel este asemănată cu roua, singura sursă de umiditate pentru flori şi pomi pe tot parcursul verii lungi şi uscate din Palestina. Şi este asemănată cu măslinul, un pom deosebit de preţios, un fel de rege al pomilor fructiferi. Frunzişul lui oferă umbră şi răcoare, iar uleiul este folosit drept aliment, loţiune pentru piele şi combustibil pentru candele. Cedrul falnic din Liban este cel mai util dintre arborii de talie înaltă din ţinuturile biblice. Lemnul lui, foarte apreciat, era utilizat la construirea templelor şi a palatelor regale
(1 Împăraţi 6:9,10). Din rădăcinile răsădite de Dumnezeu aveau să iasă plante tinere care să aducă atât de multe roade, încât Israel avea să ajungă ca o grădină plină de binecuvântări pentru întreaga lume.
Citeşte ultimul verset din capitolul 14. Ce condiţii erau necesare pentru împlinirea acestor făgăduinţe? De ce trebuie să îndeplinim aceste condiţii şi noi, astăzi, ca adventişti de ziua a şaptea?