2. Citeşte Geneza 2:7 şi 3:19. Din ce a fost creat Adam? Care a fost consecinţa păcatului său?
Dumnezeu l-a creat pe om din ţărâna pământului, iar el a devenit o fiinţă vie. Omul îşi putea continua existenţa atâta timp cât păstra relaţia cu Acela care l-a creat. În momentul în care a păcătuit, Adam s-a separat de Sursa vieţii. Ca urmare, el a murit şi s-a întors în ţărâna pământului.
3. Citeşte Isaia 26:19 şi Daniel 12:2. Ce se va întâmpla cu cei care dorm în ţărâna pământului?
Făgăduinţa învierii le inspiră o mare speranţă creştinilor. Iov a exprimat această speranţă în cuvintele următoare: „Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu”
(Iov 19:26). Pentru cei credincioşi, moartea nu este decât o stare trecătoare. Dumnezeul care l-a întocmit pe Adam din ţărâna pământului şi i-a suflat în nări suflare de viaţă nu a uitat cum să creeze oameni din ţărână. Învierea va fi un act de creaţie, la fel cum a fost crearea lui Adam.
4. Citeşte 1 Corinteni 15:52-58. Ce învăţătură strâns legată de creaţiune, aşa cum este prezentată în Geneza, putem desprinde de aici?
Învierea celor drepţi la a doua venire a Domnului Isus se va produce instantaneu. Ea va fi un eveniment supranatural, în care Dumnezeu va face totul, aşa ca atunci când l-a creat pe om la început. Adevărul acesta intră în contradicţie totală cu evoluţionismul teist. Practic, dacă Dumnezeu
nu are nevoie de mai multe milioane de ani de evoluţie pentru a ne re-crea, ci numai de o clipită, înseamnă că El a putut să ne creeze la fel şi la început, fără a apela la evoluţie. Conchidem, aşadar, că speranţa învierii este o dovadă biblică în plus, care susţine creaţiunea şi respinge evoluţionismul teist.
Ce ne spune despre limitele ştiinţei faptul că ea nu ne poate oferi nicio explicaţie în privinţa subiectului atât de important al învierii?