9. Citeşte Psalmul 92. Ce ni se spune aici despre modul în care ar trebui să ne bucurăm de experienţa păzirii Sabatului? Ce motive avem, potrivit acestui psalm, să ne exprimăm bucuria faţă de Domnul?
Din cuvintele sale, observăm că psalmistul Îl cunoştea pe Domnul, ştia cum este El, ştia ce făcuse El şi ce urma El să facă în viitor. Acestea sunt motivele pentru care el îşi exprimă bucuria.
Observăm, de asemenea, temele încărcate de semnificaţie care sunt abordate în această „cântare pentru ziua Sabatului”.
În primul rând, el Îi aduce lui Dumnezeu laudă şi recunoştinţă pentru bunătatea şi pentru credincioşia Sa. Mai mult, aşa cum era de aşteptat într-un astfel de psalm, el recunoaşte calitatea de Creator a lui Dumnezeu.
În al doilea rând, este abordată tema judecăţii. În Biblie, Dumnezeu îi judecă pe cei răi, dar este de partea celor fără prihană (vezi Daniel 7:20-28). Aceste două aspecte ale judecăţii sunt amintite şi aici. Deocamdată făgăduinţa aceasta nu s-a împlinit, dar judecata va veni şi Dumnezeu va face toate lucrurile noi (Apocalipsa 21:5).
Dacă e să reţinem un gând din acest psalm, atunci acela este că Sabatul, deşi un timp sfânt, este totuşi un timp de desfătare în Domnul, în care să ne bucurăm de El, de tot ce a făcut deja pentru noi şi de tot ce a promis că va mai face. Tonul general al psalmului este unul de laudă, bucurie şi fericire nu pentru realizările psalmistului, ci pentru lucrările Domnului şi pentru făgăduinţele Sale.
Ce poţi face pentru a te deprinde să îţi exprimi bucuria pentru Sabat la fel ca psalmistul? Dacă nu simţi această bucurie, care crezi să este cauza?