Una dintre cele mai frumoase ilustrări ale dragostei lui Dumnezeu faţă de om este relaţia dintre soţ şi soţie. Ea este un dar minunat de la El. Totuşi, aşa cum se întâmplă cu toate darurile, nici acesta nu vine necondiţionat, adică nu este un dar cu care putem face ce ne place. Dumnezeu a stabilit anumite clauze clare: relaţia intimă poate exista între soţ şi soţia lui, între un bărbat şi o femeie şi numai în cadrul căsătoriei. Orice depăşeşte aceste limite înseamnă păcat.
7. Citeşte Matei 5:27-30. Observă cât de serios vorbeşte Domnul Isus despre subiectele abordate aici. În definitiv, care este riscul?
Oricât de mult ne-ar plăcea să punem accent (şi e corect să procedăm aşa) pe harul şi pe iertarea oferite de Isus păcătoşilor, nu putem ignora standardele înalte de moralitate pe care El le-a respectat în viaţa Sa şi despre care a predicat. Isus nu ar fi putut întrebuinţa aici un limbaj mai tranşant prin care să avertizeze împotriva imoralităţii. Să-ţi scoţi ochiul? Să-ţi tai braţul? Dacă trebuie să faci lucrurile acestea pentru a rămâne cast, atunci merită să le faci; altminteri, rişti să pierzi viaţa veşnică.
„Dacă toţi cei care susţin că păzesc Legea lui Dumnezeu n-ar săvârşi nelegiuirea, sufletul meu s-ar simţi liber; însă nu aşa stau lucrurile. Chiar şi unii dintre cei care susţin că ţin toate poruncile lui Dumnezeu se fac vinovaţi de păcatul adulterului. Ce aş putea spune ca să le trezesc simţurile amorţite? Principiul moral, respectat cu stricteţe, devine unica siguranţă a sufletului.” (Sfaturi pentru sănătate, pag. 621, 622)
Deşi avertizarea Domnului Isus din acest pasaj este foarte tranşantă, nu trebuie să uităm istoria femeii prinse în adulter (Ioan 8:1-11). Cum putem păstra echilibrul dintre susţinerea standardelor despre care a vorbit Isus în Matei 5 şi manifestarea harului şi a compasiunii faţă de cei care cad în păcat, aşa cum le-a manifestat El în acea ocazie?