Pentru studiul din săptămâna aceasta, citeşte: Geneza 2; Matei 19:4-6; Psalmul 8; Iov 38:1-21; 42:1-6; Isaia 45:18; Faptele apostolilor 17:22-31.
Sabat după-amiază
Textul de memorat: „Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. El zicea cu glas tare: «Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!»” (Apocalipsa 14:6,7)
Geneza 1:1–2:3 constituie fundamentul multor texte biblice despre creaţiune. În unele texte, referirea la Geneza este clară, pe când în altele, este indirectă. În textele cu referire indirectă, sunt repetate anumite cuvinte sau idei, fără o citare directă a textului, cum se întâmplă, de exemplu, în 2 Corinteni 4:6: „Căci Dumnezeu, care a zis: «Să lumineze lumina din întuneric», ne-a luminat inimile pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.” În Evrei 4:4, unde se citează Geneza 2:2, găsim un exemplu de referire directă: „Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: «Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.»”
Săptămâna aceasta, ne vom îndrepta atenţia spre textele care fac referire la relatarea din Geneza şi vom arăta că, în concepţia scriitorilor
Bibliei, ea este o descriere literală a originii omului.