Templul şi consacrarea lui

Domnul a zis că vrea să locuiască în întuneric! Şi eu am zidit o casă care-Ţi va fi locuinţa, un loc unde vei locui în veci! (2 Cronici 6,1.2)

Sapte ani, Ierusalimul a forfotit de lucrătorii care pregăteau terenulpentru fundaţia măreţului templu. Sub îndrumarea lui Hiram dinTir, alte mii de meseriaşi lucrau podoabele lui deosebite. Pietrele aufost cioplite în cariere, iar obiectele din aur, argint şi aramă au fost prelucrate în altă parte, ca să nu se audă niciun zgomot în zona construcţiei.Templul somptuos al lui Solomon era o emblemă potrivită pentru biserica vie a lui Dumnezeu de pe pământ. La fel ca şi tabernaculul dinpustie, templul lui Solomon era un simbol al poporului lui Dumnezeu,fiind adus la existenţă pentru a fi adevăratul Său locaş pe pământ (vezi 1Corinteni 3,10-12; Psalmi 144,12).Dedicarea noului templu a fost stabilită pentru luna a şaptea, cândpoporul din toată împărăţia era aşteptat să participe la Sărbătoarea Corturilor, o sărbătoare a bucuriei. Unul dintre primele semne ale aprobăriilui Dumnezeu a fost norul care a cuprins templul ca într-o îmbrăţişare, omare încurajare pentru tot Israelul şi pentru invitaţii din ţările străine.Solomon a condus serviciul de închinare şi a înălţat rugăciunea deconsacrare, care merită să fie citită adesea (vezi 2 Cronici 6). La încheierea rugăciunii lui, „s-a pogorât foc din cer şi a mistuit arderea-de-tot şi jertfele”. (2 Cronici 7,1)Dacă Israel I-ar fi rămas credincios lui Dumnezeu, clădirea aceasta măreaţă ar fi rămas în picioare pentru totdeauna, ca un semn neîntreruptal favorii speciale a lui Dumnezeu faţă de poporul Său ales.

Un gând inspirat: „Cu toate că Dumnezeu nu locuieşte în templefăcute de mâini, El onorează cu prezenţa Sa adunările copiilor Săi. El afăgăduit că, atunci când ei se adună să Îl caute, să-şi recunoască păcateleşi să se roage unul pentru altul, El Se va întâlni cu ei prin Duhul Său.[…] Dacă nu I se închină în duh şi în adevăr, adunarea lor laolaltă nu areniciun rost.” (Profeţi şi regi, pag. 50)

Mesajul zilei: Dumnezeu este infinit de mare, dar este şi aproape de noi, după cum se arată în ocazia consacrării templului, când norul slaveiDomnului a umplut casa.