Păcatul şi pocăinţa lui David
joi, 11 martie 2010 00:00, Devoțional
Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd căduc la moarte. (Proverbe 14,12)
Increderea în sine şi înălţarea de sine au pregătit calea căderii lui David.Atracţia subtilă a laudelor, a puterii şi luxului şi-a lăsat amprenta asupra lui. Rareori monarhii se simt obligaţi să se supună unor restricţii,aşa cum aşteaptă de la supuşii lor. Acelaşi lucru se întâplă şi cu cei care auastăzi poziţii de autoritate fie într-o naţiune, fie într-o corporaţie.Lucrarea vrăjmaşului nu este grăbită, nu este bruscă şi nu sare în ochiimediat. Ea începe prin subminarea în ascuns a temeliilor principiului.Ea porneşte de la lucruri aparent nesemnificative, arătate în neglijarea credincioşiei faţă de Dumnezeu. Frumuseţea fatală a Bat-Şebei s-a dovedit a fi o capcană pentru împărat. Ea era soţia lui Urie, unul dintre oştenii cei mai viteji şi mailoiali ai lui David. Curând, păcatul lui David cu Bat-Şeba era în primejdiesă ajungă cunoscut. Ca să-l ascundă, el a pus la cale un plan ca Urie sămoară în luptă.Dumnezeu l-a trimis pe profetul Natan ca să-l mustre pe David. Soliaprofetului a fost deosebit de aspră. Sentinţa la moarte pe care o meritaDavid a fost transferată asupra copilului conceput în urma păcatuluisău. Suferinţa şi moartea copilului au fost pentru el o pedeapsă mult maigrea decât propria moarte. Natan a subliniat că păcatul acesta le-a datvrăjmaşilor lui Dumnezeu o ocazie ca să-L hulească. (2 Samuel 12,14)Psalmul 51 exprimă pocăinţa lui David în urma mustrării primite dinpartea Domnului. Pocăinţa lui a fost sinceră şi profundă, aducându-lîntr-o armonie mai profundă cu Dumnezeu şi ajutându-l să aibă faţă de semeni o compasiune mai mare decât înainte de cădere.
Un gând inspirat: „Această parte din istoria vieţii lui David esteplină de însemnătate pentru păcătosul care se pocăieşte. Este una dintrecele mai puternice ilustraţii care ne-au fost date cu privire la luptele şiispitele oamenilor şi la adevărata pocăinţă şi credinţă în Domnul IsusHristos. În toate timpurile [...] s-a dovedit un izvor de încurajare pentrusufletele care, după ce au căzut în păcat, se zbat sub povara vinovăţiei.” (Patriarhi şi profeţi, pag. 726)
Mesajul zilei: Indiferent cât de adânc cădem în păcat, dacă ne pocăimcu adevărat, Dumnezeu ne iartă.
0
















